Bucurie, acel sentiment de mulțumire vie și de satisfacție sufletească, așa este descris în cărți. Cărțile au fost scrise de oameni, oameni care au căutat, care și-au dat voie să simtă și care au aflat înăuntrul lor lucruri despre ei și despre alți oameni. Cam asta pot spune după câteva zile petrecute la Joyard ca am trăit. O emoție pură a unei energii adunată și păstrată cu multă grijă de oameni minunați și oameni cu multă grijă față de alți oameni. Totul este firesc, natural, vechiul - acea energie străbună se îmbină cu modernul și capătă sens. Locul în care dormi îți oferă odihna care ne reface, zona de luat masa te sătura în multe sensuri fie ca savurezi mâncarea locală , pregătită cu pricepere în sat sau fie ca ți-o prepari singur. Grădina parcă vrăjită cu multe vietăți și pomi fructiferi te conectează cu pământul și locul, doar pantofii să îndrăznești să-i descalți iar locul de relaxare, de vorbă și de sfat îți oferă povești și pentru cei mari și pentru cei mici doar să fii curios să scotocești puțin prin paginile vechi, peste un secol al multor comori din mica bibliotecă care te poartă peste mări și zări cu calul vrăjit al lui harap alb, până în Parisul lui Zola și înapoi în Porumbacul de Sus.