Adulți
-
2
+

Copii
-
0
+

Localitatea Oradea

Descrierea localității și informații utile turiștilor.

Despre Oradea

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein) este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Totodată Oradea este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori.

Zona metropolitană, care include și 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7% maghiari ș.a.
În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din
evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci,
ucraineni etc.


Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 Mai
se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele
termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice,
în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai
exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul
de la Betfia", precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa.


De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de
referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și
comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradei ca meridian de 0°.
Turismul orădean începe sa se devolte, Oradea participand alaturi de
Baile Felix la Târgul de Turism de la Viena din Ianuarie 2015.







Surasa: wikipedia.org

Obiective turistice în Oradea

Muzeul Episcopiei Romano-Catolice

Palatul Apollo

Palatul Moskovits

Palatul Ullmann

Palatul Vulturul Negru

Cel mai important monument in stil secession din Oradea este desigur Palatul Vulturul Negru situat in Piata Unirii. Pe locul acestei cladiri, construita dupa planurile arhitectilor Jakab Dezső si Komor Marcell in anii 1907-1908, s-a aflat Hanul Arborele Verde exista din 1714 , care era adăpostit într-o casă mică, cu parter. Aceeaşi clădire adăpostea şi Primăria Oraşului Nou. În sec. Xviii-XIX clădirea a fost etajată şi extinsă. În 1861 primăria s-a mutat în cartierul Olosig, rămânând în clădire doar hanul. Palatul Vulturul Negru a fost dotat cu cea mai mare sala din oras, fiind utilizata in diferite scopuri (sală de cinematograf, spectacole, concerte).
Interiorul palatului este ornamentat in stil secession, caracterizat printr-o abundenta de elemente interioare (plafoane, bolţi, ferestre, uşi, lambriuri, balustrade, pereţi, coloane, sticlă sablată sau vitraliice) caracteristice in primul deceniu al veacului nostru, ca expresie a unei sensibilitati arhitecturale si conceptii artistice.
Pe fatada principala a cladirii care este asezata spre Piata Unirii se pot observa caracteristicile stilului secession si frumosul turn cu ceas. De remarcat motivele ornamentele insolite (florale si zoomorfe), combinate cu alte stiluri de factura baroca sau rococo, deci un amestec de elemente care fac din Palatul Vulturul Negru un monument arhitectural deosebit si unic, expresie a gandirii artistice de la inceputul secolului XX, preocupata de descoperirea formelor originale si inedite de exprimare.
Este cel mai mare si mai reprezentativ ansamblu architectural în stil secession din Transilvania.

Piata Unirii

Sirul Canonicilor

Teatrul de stat

Biserica Ortodoxa

Biserica cu Luna

Gradina Zoologica

Muzeul Memorial Ady Endre

Baile Felix

Cetatea

Având o istorie de aproape 1000 de ani, Cetatea Oradea are toate atuurile de a se constitui într-un obiectiv turistic de prim rang nu doar pentru Municipiul de pe malurile Crișului Repede, ci și pentru regiunea de vest a României și, în sens mai larg, pentru spațiul central–est-european.
Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul polarizant al așezărilor din spațiul orădean, prin concentrarea între zidurile sale a funcțiilor politice, militare, administrative, juridice şi religioase ale zonei Oradiei. A constituit un important centru religios în urma sanctificării, în 1192, a fondatorului Episcopiei Orădene Sf. Ladislau Taumaturgul, fiind la vremea respectivă (sec. Xiii şi Xiv) un loc de pelerinaj de talie europeană. Activa implicare a episcopilor în dezvoltarea sa și efervescenta viață culturală au transformat Cetatea Oradea în secolul al Xv-lea în unul din cele mai însemnate centre ale Umanismului şi Renașterii din Europa central-estică. Aici au funcționat o mare bibliotecă, cu cărți aduse din întreaga Italie, un Literarum asylum, un loc de întâlnire al marilor cărturari umaniști ai timpului, un observator astronomic (georg Peuerbach) şi celebrele sale Tabulas Varadiensis care fixează meridianul zero al hărţilor geografice (timp de 203 ani) la Oradea, precum şi o şcoală a Capitlului Catolic, unde a învăţat şi marele cărturar umanist Nicolae Olahus.
Localizarea aici a meridianului zero s-a făcut de către fizicianul austriac Georg von Peuerbach la îndemnul marelui umanist Episcopul orădean, Ioan Vitéz de Zredna (între 1445 şi 1465).
Cetatea Oradea a fost locul de veci al multor capete încoronate: Ladislau I (adus la Oradea între anii 1130 şi 1134), Andrei al Ii-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al Ii-lea, Ladislau al Iv-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437, singurul împărat romano-german înmormântat în afara Germaniei).
Din punct de vedere arhitectonic, Cetatea Oradea a cunoscut trei mari etape de dezvoltare. O etapă romanică, una gotică și în final, etapa renascentisto-barocă, care îşi pune amprenta asupra monumentului vizibil şi astăzi. Cetatea Oradea, în urma refacerii şi extinderii din secolele al Xvi-lea şi al Xvii-lea, capătă fizionomia tipică a unei fortificaţii de tip bastionar italian, cu bastioane de tip pană, fiind singura de acest tip din întreg estul Europei.
Acest obiectiv este parțial vizitabil din cauza lucrărilor interioare de restaurare/reabilitare. Se pot obține detalii la adresa info@oradea. Travel.

Muzeul Cetății

Muzeul Cetăţii şi al oraşului Oradea este locul în care şi-au dat întâlnire trecutul cu prezentul. Deschis de doar câteva luni, instituţia găzduieşte o serie de expoziţii temporare şi permanente. În spaţiile reabilitate sunt expuse colecţii de obiecte vechi, fotografii sau pirogravuri, unele chiar de pe vremea comunismului. În plus, turiştii pot să afle tainele Palatului Princiar, sălii cu grifoni ori cele ale Lapidariumului de la subsol.
În cadrul muzeului au fost amenajate, printre altele, o secţie dedicată istoriei fotografiei orădene, o galerie cu obiecte pirogravate, un lapidarium şi săli cu obiecte vechi descoperite în timpul săpăturilor arheologice.

Turnul Primariei

Clădirea Primăriei a fost ridicată în doi ani, între februarie 1902 - octombrie 1903.
Turnul Primăriei se află în aripa dinspre strada Tudor Vladimirescu a clădirii şi are o înălţime de aproape 50 m. Este prevăzut cu 4 nivele principale, dintre care trei de panoramă.
La nivelul I se află mecanismul orologiului - numit „ceasul mamă`. Orologiul de la cota cea mai înaltă cântă la ore fixe „Marşul lui Iancu` şi a fost construit la începutul secolului XX, în anul 1904 de către un lăcătuş ceasornicar pe nume Mezey Dezső.
În prezent ceasul din Turnul Primăriei este îngrijit de Nagy Csaba Sándor. Datorită lui, modul de funcţionare a ceasului s-a schimbat din 1992. Dacă până în 1992 inerţia greutăţii acţiona ceasul şi pendulul, acum pendulul este acţionat electronic, ducând mişcările prin axe şi roţi dinţate până la arătătoarele cadranelor.
Orologiul este alcătuit din patru părţi - cadrane, situate în partea superioară pe fiecare latură a obiectivului. Cadranul din faţă, cel care priveşte spre Criş, a fost confecţionat din sticlă groasă, numită sticlă de lapte şi era iluminat din spate. După război, în 1944, cadranul din faţă a fost schimbat, sticla fiind înlocuită cu tablă, la fel s-a procedat şi pentru celelalte cadrane.
Orologiul a supravieţuit celor două războaie mondiale, iar acoperişul şi zidul turnului au supravieţuit celor două incendii, primul în 1917, iar la doilea în 1944. Cadranul ceasului păstrează şi azi urme de gloanţe din timpul războiului din 1944.
Nivelul al II-lea prezintă o panoramă de la 33,85 m. În „File din istoria pompierilor bihoreni` vol. II, editat în anul 2001, se specifică faptul că, în 1904, se mută în turnul noii clădiri a Primăriei punctul de observare a incendiilor pentru oraş, care anunţa prin bătăi în clopot, în funcţie de zona în care izbucnea incendiul - Oraşul Nou 2 bătăi, Vest Olosig (ret) 3 bătăi, Est Olosig 4 bătăi, Velenţa 5 bătăi şi
Velenţa-Sud 6 bătăi. În turnul de observare, pe timp de zi se arbora un drapel roşu pe direcţia în care a izbucnit incendiul, iar noaptea se aprindea un reflector electric.
Nivelul al III-lea, aflat la 40,25 m, are montat pe parapetul balconului mai multe ciocane uriaşe funcţionale, care bat de câte trei ori la fiecare sfert de oră.
Nivelul al IV-lea oferă posibilitatea observării în detaliu a obiectivelor turistice din zona centrală a oraşului cu ajutorul unui telescop. Accesul la acest nivel se poate face într-un număr de 5 persoane datorită spaţiului limitat.

Aquapark Nymphaeea

Acest aquapark a fost construit într-un an și jumătate, este cel mai modern aquapark din vestul României. El acoperă toate necesitățile pentru o zonă de recreere de calitate pentru orădeni și turiști și pune Oradea pe harta turismului balnear și de recreație în Estul Europei.
Corpul 1 cuprinde: subsolul cu vestiarele, spațiile tehnice, depozitele frigorifice pentru alimentație publică, parter și etaj, cele 13 bazine acoperite, cele 4 aqua-tobogane interioare, spa-ul, centrul wellness, centrul de informare turistică, restaurantul, cabinetul medical, birourile administrative;
Corpurile 2 și 3 sunt puncte de alimentație publică;
Corpul 4 este turnul toboganelor exterioare de 18 metri înălțime, cu platformă de lansare și bazin de aterizare;
Corpurile 5 și 6 sunt reprezentate de grupurile sanitare și vestiare.
La toate acestea se adugă 5 bazine exterioare (cu valuri, de sărituri, olimpic, pentru copii și pentru adulți), 1 teren multifuncțional de sport pentru baschet, fotbal și handbal, 2 terenuri de volei de plajă, 4 terenuri de sport pentru fotbal de masă și 2 mese pentru tenis de masă.
`Aquaparkul cu o suprafață de 7 ha și 5000 de mp de luciu de apă aparține de azi Primăriei Oradea.
De menționat că apa din toate bazinele este recirculată, tratată și filtrată corespunzător (5% se reîmprospătează cu apă potabilă), iar masajul acvatic este prezent la 4 bazine (3 interioare + 1 exterior). Corpul 1 al Aquaparkului este a treia construcție din România al cărei acoperiș este realizat dintr-o membrană folie triplu strat și pernă de aer comprimat.

Centrul istoric

Oradea, cel mai elegant centru istoric.
Conform unui studiu, realizat de site-ul , Oradea are cel mai elegant centru istoric din România .
Aceștia, susțin că Piața Unirii din Oradea se ridică la standardele arhitecturale ale unor orașe precum Viena și Budapesta. Readucerea la viață, și la culoare, a clădirilor care tronează în centru este uimitoare, iar pozele nu pot cuprinde frumusețea. „Trebuie să fii acolo, pentru a vedea și simți în același timp și atmosfera

Sinagoga Oradea

Sinagoga neologă Sion din Oradea este cuprinsă în ansamblul Centrul Istoric al Municipiului Oradea, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Templul a fost construit de către evreii reformişti din Oradea în anul 1878, ca urmare a separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă.

Muzeul Art Nouveau

Găzduit de Casa Darvas-La Roche, ineditul muzeu îți oferă o reală călătorie în timp. Totul este mobilat, utilat și amenajat ca la începutul secolului al XX-lea. Nu știi cum trăiau oamenii în 1900 toamna? Află vizitând Muzeul Art Nouveau!

Dealul Ciuperca

Din acest loc atât de popular, poți admira în toată splendoarea lui un „amurg de toamnă violet”. Apusurile tomnatice se revarsă atât de grandios asupra Oradiei, încât ai zice că poezia lui Bacovia e inspirată de o carte poștală care surprinde orașul cuprins de un amurg plin de culoare.

Piata Ferdinand

În cartierul Oradea-Olosig se află o piațetă centrală cu o încărcătură arhitecturală fără echivoc.
Caracterul eclectic de astăzi al pieții este rezultatul construcțiilor edilitare (case de locuit, teatrul, sedii bancare, hoteluri și restaurante) de la începutul secolului al XX-lea. De-a lungul unui secol piața a avut mai multe denumiri: Piața Bémer după episcopul romano-catholic Laszló Bémer, din 1923 Piața Regina Maria, din 1940 din nou Piața Bémer, între anii 1945-1966 purta numele lui Stalin, iar din 1966- 1995 Piața Republicii.
În 1995 pe baza hotărârii Consiliului Local a fost numită Piața Ferdinand chiar dacă în periada interbelică nu piața ci strada Republicii purta numele Regelui Ferdinand.

Calea Republicii

De la ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a fost și a rămas o arteră principală a orașului între gara centrală și centrul orașului. Această zonă a început să se dezvolte mai cu seamă după darea în funcţiune a Gării centrale, când mai multe terenuri au fost puse la dispoziţia celor care doreau să construiască imobile de locuinţe sau mixte. La începutul secolului al XX-lea, pe lângă case, artera găzduia două spitale şi mai multe clădiri ale companiei feroviare de stat.
Majoritatea palatelor de tip secession au fost construite pe această arteră care se unduiește din zona gării centrale până în Piața Ferdinand: Palatul Rimanóczy Kálmán-senior, Palatul Stern, Palatul Apollo, Palatul Moskovits Miksa.

Poze imprejurimi Oradea

Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea Oradea

Vezi toate unitatile de cazare din Oradea