Adulți
-
2
+

Copii
-
0
+

Localitatea Geoagiu Băi

Descrierea localității și informații utile turiștilor.

Despre Geoagiu Bai



Statiunea Geoagiu Bai este
situata in judetul Hunedoara, la 46 km N-E de Municipiul Deva, 18 km N de
Orastie si 8km de Dn7 intr-o zona deluroasa la o altitudine de 350 m.



Atestata documentar din anul 1805 statiunea balneo-climaterica se bucura de
privilegiul de a gazdui una din cele mai vechi exploatari termale de pe
teritoriul tarii, datand din perioada colonizarii romana, cand statiunea se
numea TERMAE  DODONAE.



Datorita bogatiei naturale 
apa termala, statiunea poate trata afectiuni
reumatismale, ale aparatului locomotor, afectiuni ginecologice, dermatologice,
sistemul nervos periferic, afectiuni ala aparatului renal.



Factori naturali de cura: ape minerale alcaline, usor sulfuroase, bicarbonate,
magneziene, mezotermale si termale( 29-32 grade C ), namol de turba, feruginos.



Hotel Termal este amplasat  in centrul statiunii, in imediata vecinatate a
unui izvor termal si la poalele Dambului Roman care adaposteste vechile Terme
Romane, ruinele unei bisericute de rugaciune, vechile bazine termale unde se aduceau
ofrande zeilor protectori ( zeita Diana).









Istoric



 



Pe vremea romanilor, Baile
Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de `Thermae Germisara` sau `Germisara cum
thermis`. Baile termale romane (Germisara) se pastreaza aproape in aceeasi
forma ca si in antichitate, fiind construite in actuala localitate Geoagiu Bai,
intr-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Baile au functionat in
doua faze (Germisara si ulterior Termele Dodonei). In anul 1935, la saparea
bazinului mic din actualul strand cu ape termale, au fost dezgropate statuile
reprezentandu-i pe Esculap (Aesculap) si Egeea (Hygeea), care stau marturie
vietii intense din acele timpuri.



 



Aici este atestat si un
templu dedicat Nymphaelor, dar si depuneri de altare, statui, monede si obiecte
din metal pretios (sapte placute votive din aur).



 

Obiective turistice în Geoagiu Băi

Apele mezotermale Geoagiu-Bai

Apele mezotermale Geoagiu-Bai (rezervatie naturala, 8 ha).

Ape minerale mezotermale, climat reconfortant. Apele minerale bicarbonatate, calcice, magnezice, hipotone au temperatura de izvor de 29 -30 grade Celsius si mineralizatii de 1 - 1,5 mg/l.

Indicatii terapeutice
Afectiuni reumatismale, degenerative inflamatorii , abarticulare, post traumatic
Afectiuni ginecologice
Afectiuni ale sistemului nervos periferic
Boli dermatologice
Nevroze astenice
Boli profesionale
Afectiuni ale aparatului renal
Afectiuni asociate endocrine, de nutritie, metabolice.

Contraindicatii
Boli febrile acute
Insuficienta cardiaca, decompensata
Infarct miocardic
Epilepsie.

Cascada din Geoagiu Bai

Cascada din Geoagiu este situata în partea sud-estica a stațiunii, aproape de centrul orașului.

Accesul se poate face prin 2 cai, fie pe poteca ce coboara din drumul ce duce spre orasul Geogiu, cascada fiind vizibila din drum, fie din stațiune, pe o straduta ingusta ce se desprinde de drumul ce leaga Hotelul Diana de centrul civic al statiunii.

Cascada in sine nu este mare insa cu siguranta este spectaculoasa si merita plimbarea de 15 minute pana la baza ei.

Portiune din vechiul drum roman

Baia romana antica

Pe vremea romanilor, Băile Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“. Băile termale romane (Germisara) se păstrează aproape în aceeaşi formă ca şi în antichitate, fiind construite în actuala localitate Geoagiu Băi, într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Băile au funcţionat în două faze (Germisara şi ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) şi Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieţii intense din acele timpuri.


Aici este atestat şi un templu dedicat Nymphaelor, dar şi depuneri de altare, statui, monede şi obiecte din metal preţios (şapte plăcuţe votive din aur).

Cetatile dacice din zona Costesti

Construite în stilul murus dacicus, cele şase fortăreţe dacice din Munţii Orăştie, din România, au fost ridicate între secolul I î.Hr. şi secolul I d.Hr. pentru protecţie contra cuceririi romane.


Rămăşiţele lor extinse şi bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase şi inovative. În ziua de astăzi vânătorii de comori caută în zonă, pentru că România duce lipsă de legislaţie în acest domeniu.

Cele şase fortăreţe (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roşie, Costeşti - Blidaru, Costeşti - Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Cetatea Devei

Cetatea Devei este o cetate aflată pe un deal vulcanic de pe teritoriul oraşului Deva, România. Ea datează din anul 1269.
În anul 1784, în timpul răscoalei lui Horea, stăpânii cetăţii au opus rezistenţă atacurilor iobagilor şi minerilor din Munţii Apuseni.
Aceasta este aşezată pe dealul la poalele căruia se întinde oraşul Deva. Sub dealul cetăţii se află Palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatei Dacice si Romane), construit în secolul XVI cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen în 1621, Magna Curia a dobândit o înfatisare prevalent baroca în sec. XVIII, când i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon.
Astăzi Cetatea Devei este o ruină, în urma unei explozii produse în anul 1849 în magazia cu praf de puşcă a fortăreţei.

Muzeul Aurului-Brad

Complexul Muzeistic Tebea

Castelul Corvinilor

Castelul Corvinilor, numit şi Castelul Huniazilor sau Cetatea Hunedoara este un castel din Hunedoara, cel mai important monument de arhitectură gotică din Transilvania.
A fost ridicat în secolul XV de către Iancu Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti. Este o construcţie impunătoare, cu acoperişuri înalte şi divers colorate, cu turnuri şi turnuleţe, ferestre şi balcoane împodobite cu dantelara pietrei cioplite. Castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu.
Fiind una dintre cele mai mari şi vestite proprietăţi ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaşte în timpul acestuia însemnate transformări. El devine astfel o somptuoasă locuinţă, nu numai un punct strategic întărit. Cu trecerea anilor, diverşii stăpâni ai castelului i-au modificat înfăţişarea, îmbogăţindu-l cu turnuri, săli şi camere de onoare.


Galeria şi donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum şi Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părţi ale construcţiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepţii), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate şi Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereţi (printre ele se găsesc şi portretele domnilor Matei Basarab din Ţara Românească şi Vasile Lupu din Moldova).


În aripa castelului numită Matia se mai desluşeşte destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Iancu de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Iancu de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă.


Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt. Se spunea că inscripţia de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conţinutul descifrat de specialişti este Cel care a scris această inscripţie este Hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Rezervatia de zimbrii Hateg

Cetatea Sarmizegetusa

Capitala regatului dac, construită probabil la mijlocul secolului I î. Hr., cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră şi aşezarea civilă. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma că zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuraţia terenului. După cucerire, romanii au reamenjat cetatea, mărindu-i suprafaţa, fără a respecta însă traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcţie a acestora.


La cca. 100 m est de cetate, pe două terase, se află zona sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piaţetă. În acest spaţiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular şi circular, unele fiind construite din piatră de calcar, iar altele din andezit.

Aşezarea civilă formată din cartierele de est şi de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici se aflau grupuri de locuinţe, ateliere meşteşugăreşti, depozite, hambare, instalaţii de captare şi distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuinţe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ştampila "DECEBALUS PER SCORILO".

Cetatea Costeşti – Cetăţuie

Fortificaţia acesteia constă dintr-un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. 6–8 m şi cu o înălţime de 2–2,50 m, care proteja partea superioară a dealului, platoul şi terasele. Pe platou se află urmele a două turnuri-locuinţă, construite, la bază, cu temelii de piatră şi în partea superioară din cărămizi (chirpici). O scară monumentală, din piatră fasonată, lată de 3 m, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în faţă cu o poartă de lemn.

Cetatea de la Costeşti a fort reşedinţa unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiştea, centrul de la Costeşti a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiştea Muncelului. Distrusă în timpul primului război daco-roman, în 102 p. Chr., cetatea este grabnic refăcută şi apoi definitiv distrusă şi abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea Daciei de către romani. Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium

Cetatea Costeşti - Blidaru

Blidaru, platou situat la SV de com. Orăştioara. de Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se află ruinele cetăţii dacice cu acelaşi nume, integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munţilor Orăştiei. Situată pe culmea Blidaru, la o altitudine de 703 m, fortificaţia cuprinde două incinte, unite între ele, având împreună şase turnuri puternice de observaţie.

Piatra Roşie

Înălţime submontană (832 m alt.) în zona Munţilor Orăştiei, situată pe teritoriul com. Boşorod (jud. Hunedoara), pe al cărei platou a fost ridicată o cetate dacică datată la finele sec. 1 a. Chr. şi în sec. 1 p. Chr. Cetatea a fost prevăzută cu o dublă fortificaţie. Cetatea, ridicată din piatră, are formă patrulateră, cu laturile de 102 x 45 m, fiind prevăzută cu patru turnuri de apărare, situate în colţurile incintei, iar un al cincelea fiind situat la mijlocul laturii de est a fortificaţiei.

Aşezarea de la Feţele Albe

<!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> Situată pe coasta de sud, însorită, a dealului Muncelului, despărţită fiind, printr-o vale îngustă de înălţimea pe care se păstrează ruinele de la Sarmizegetusa Regia. Alături de construcţiile civile trebuie remarcată existenţa aici a unui sanctuar circular cu stâlpi de piatră, descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca şi aşezarea, în urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc, foarte probabil, în timpul celui de-al doilea război daco-roman (105 - 106 d. Hr.).

Casa Memoriala Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara - d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu Ii, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.
În anul următor prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu Iii, și cu ajutorul pilotului Petre Macavei efectueaza câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.

Poze imprejurimi Geoagiu Băi

Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi Geoagiu Băi

Vezi toate unitatile de cazare din Geoagiu Băi