Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Manastirea Cornetu este un monument impresionant de arhitectura romaneasca, aflat pe Valea Oltului, in satul Calinesti, la poalele muntelui Cornetu. La aceasta se ajunge urmand drumul din Ramnicu Valcea spre Sibiu, dupa o distanta de 50 de kilometri.
Manastirea de pe malul drept al Oltului dateaza din secolul al Xvii-lea, fiind o ctitorie a marelui vornic Mares Bajescu, mare feudal si apropiat al Cantacuzinilor, si a sotiei sale, Maria. Alegerea locului s-a facut cu atentie caci, pe de o parte era apropiat de pamanturile sale, iar pe de alta parte, datorita pozitiei sale era ferit din calea ochilor privitorilor.
Conform pisaniei originale, sculptata in piatra de Albesti, arata ca data a terminarii lucrarilor ziua de 29 august 1666, in timpul domniei lui Radu Leon. Autorul pisaniei este un anume popa Stan din Bajesti, cel care semneaza si pisania manastirii Aninoasa, peste 11 ani.
Daniile acesteia au urmat imediat, chiar inainte de a se fi terminat lucrul la biserica. Astfel, Mares Bajescu, printr-un act din 15 martie 1666, va inzestra schitul cu satul Copaceni si muntii Sasa si Cornetu, precum si ocini in mai multe sate.
Biserica manastirii este incadrata intr-un patrat de piatra ce cuprinde anexele si chiliile. Colturile complexului prezinta turnuri si un foisor. Biserica, aflata in centru, isi pastreaza inca forma originala.
Biserica este inalta, cu ziduri foarte groase din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos. Are doua turle, una pe naos si a doua pe pronaos. Zidurile exterioare au alternanta de tencuiala si caramida aparenta. De jur imprejur se afla un brau inflorat prin vopsele.
Arhitectura bisericii este una obisnuita, prezentand un plan trilobat cu un turn-clopotnita cu opt laturi pe pronaos si turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre mici.
Zidul este din caramida asezata orizontal. Cornisa este realizata din caramida aparenta dispusa in forma de dinti de fierastrau. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte delimitati de caramizi.
Arhitectura interiorului este una reprezentativ pentru bisericile traditionale, avand un zid intre naos si pronaos. Pictura murala din naos este realizata in tehnica fresco in secolul al Xviii-lea, iar cea din pronaos este din secolul al Xix-lea. Din nefericire nu se mai pastreaza nimic din pictura originala.
In anul 1761, in timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume Alecse capitan de Loviste pune sa se refaca pictura altarului de catre zugravii Mihai, Radu si Iordache asa cum rezulta dintr-o alta pisanie situata in coltul de sud-est al naosului.
Un moment trist al manastirii este incendiul din 1808, care distruge aproape complet biserica si chiliile, o perioada de timp viata monahala fiind intrerupta. Abia in anul 1835 noul staret Irimah pune sa se refaca cladirile si pictura murala.
In perioada anilor 1864-1949 biserica este administrata de catre Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti care, in 1885, finanteaza construirea iconostasului din lemn de stejar, un am mai tarziu fiind pictate in ulei si icoanele de lemn. Tot institutia ce patroneaza schitul in cooperare cu Directia Monumentelor refac intre anii 1923-1225 cupola turlei si altarul daramate de obuze de altilerie in timpul luptelor din anul 1916.
In anul 1898, cu ocazia saparii tunelului pe sub zidurile de incinta ale manastirii, Directia Cailor Ferate darama o parte a vechiului zid de incinta si chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originala astazi mai pot fi admirate foisorul, turnul si zidurile de pe laturile de nord si est.
Cupola si o parte din altar au fost daramate in 1916-1918 si refacute intre anii 1923-1925. Ultimele renovari importante se fac in anul 1960, sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cand se va restaura si pictura murala.
Manastirea Cornetu fost schit de calugari, insa, in prezent, aceasta este manastire de maici cu hramul Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul.
Biserica din Proieni - purtand hramul `toti Sfintii` - se afla in localitatea cu acelasi nume de pe Valea Oltului, in judetul Valcea, si apartine de orasul Brezoi. Acest catun uitat de lume gazduieste una dintre cele mai minunate biserici ortodoxe romanesti, stilul arhitectural, fresca si vechimea facand din ea un monument istoric national deosebit de valoros.
Biserica din Proieni este inconjurata de multe legende, dar cea care este confirmata de scrierile vechi se refera la faptul ca acesta este cel mai probabil locul in care domnitorul Mihai Viteazu s-a cununat cu Doamna Stanca. Legende populare mai spun si ca in aceasta biserica ar fi fost botezat domnitorul Mihai Viteazul.
Sub un strat gros de fum de la lumanarile care au ars in bisericuta in ultimele cateva sute de ani se ascund numeroase mistere, nedezlegate pana acum. Biserica a scapat ca prin minune de o ciuperca periculoasa a lemnului, care putea distruge in intregime monumentul. Anul trecut specialistii descoperisera ca podeaua bisericutei fusese atacata de `ciuperca lemnului`, care distrugea incetul cu incetul toate suprafetele din lemn din cladire.
Lacasul de cult, aflat la doar cativa metri de soseaua principala - Drumul European 81 - nu este cunoscut aproape de nimeni si mai este frecventata astazi doar de cativa batrani din catunul Proieni, care locuiesc in cele cateva casute din jur.
Biserica veche
Situata la o departare de numai 10 m de Biserica parohiala, in partea de nord-est, se gaseste si azi bisericuta veche, cu acelasi hram, aflata pe un damb, in cimitir, intr-o stare de degradare avansata, care a slujit ca locas de inchinare a credinciosilor din Comuna Brezoi, pana la 1896, cand s-a terminat actuala biserica.
Biserica veche – monument istoric – este ctitoria mosnenilor Brezoiului, fiind sustinuti de Episcopul Iosif Socolescu al Argesului, originar de pe aceste meleaguri (din satul Saliste, comuna Malaia), cladita dupa 1793 cand ctitorul ei, care a mai ridicat si vechile biserici din Malaia si Voineasa, ajunsese episcop al Argesului, (dar mai probabil biserica a fost ridicata in anul 1798, pe cand Iosif era protosinghel de Ramnic), .
Construita simplu, din lemn si acoperita cu sita, cu temelie de piatra si cu un pridvor ingust, scund si impodobit cu stalpi, simplu ornamentati, avand icoane din lemn prinse in cuie pe pereti, a fost initial netencuita si nezugravita; in anul 1865, Sima Stanovici – muntenegrean de origine, cel mai bogat om din Brezoi si intemeietorul fabricii de cherestea, ajuns primar al comunei, tencuieste si zugraveste biserica pe cheltuiala sa si a altor locuitori: In pronaos se mai pastreaza tabloul votiv al ctitorului Sima Stanovici si al sotiei sale Anica Stanovici, precum si doua inscriptii: pisania, aflata deasupra intrarii in naos (aproape ilizibila, pe care se mai poate citi doar „aceasta…din temelie pre…1865”) si o alta, cu pomelnicul donatorilor, aflata deasupra usii, in partea vestica („. Petre Bardas, Ioana, Grigorie Bardas, Stefan…g…(m)unteanu, Maria…sc…constandin Pilsu, Ana, Ion, Constandina, Dumitrie Don, Maria, Ma…, Floarea, craciun Ciurescu, Stan, Iefrem, Vasile, Maria Stan, Radomir, Sanfir, Ion, Vasili, Maria, Dumitru Gurescu, Maria, Petru Fluiorescu, Zanca, Stana, Ilie Fuiorescu, Sanfir, Maria, Paraschiv, Itenie, Ioana, Ana, Toma, Maria, Sanfira, Zmaranda, Constantin, Tomita, C…na Doicescu, Floarea, Iova, 1865 Octom(v)r(ie) 14”).
In timpul primului razboi mondial 1916-1918 a ars cea mai mare parte din bolta naosului si a altarului, distrugandu-se si Sfanta masa, din care nu a mai ramas decat piciorul de sustinere.
Pictura care se mai pastreaza inca, mai poate totusi sa ofere date despre programul iconografic, despre stil si tehnica folosita. Ansamblul pictural este realizat in tehnica frescei, lucru rar in cazul bisericilor de lemn care, de regula, sunt pictate in tempera sau repictate in ulei la sfarsitul sec. Al xix-lea si inceputul sec. Al xx-lea.
Programul iconorafic este cel specific zonei, adaptat insa la calitatea materialului din care e construit lacasul, precum si la dimensiunile reduse ala acestuia. Cu exceptia altarului, scenele sunt pictate pe un fond albastru ultramarin intens, pigment caracteristic veacului al xix-lea. Unele dintre scenele reprezentate la biserica din Brezoi sunt insotite, in spiritul didactic-moralizator al epocii, de texte care au menirea sa clarifice identitatea personajelor si semnificatia compozitiilor.
In pridvor, intreg peretele estic este dedicat scenei Judecatii de apoi. Deasupra usii de intrare, insotit de inscriptia a doua venire, este pictat Hristos. Din mana sa dreapta coboara balanta cu care cantareste pacatele lumii iar in cea stanga tine Cartea vietii. Lucru rar intalnit, Iisus nu este asezat pe tron ci pe arcul curcubeului iesit din nori, ca intr-o suprema ipostaza a iertarii ce va veni dupa severa sa judecata. In stanga usii e pictata cetatea Ierusalimului ceresc(raiul). In partea de sus a compozitiei troneaza Maica Domnului insotita de cei trei patriarhi: Iov, Avraam si Isaia. In dreapta usii, se afla scena Iadului. In pronaos se pastreaza cele mai multe scene pictate. Pe peretele de est, e reprezentata scena Intrarii in biserica a Maicii Domnului, icoana de hram. Dedesubt, flancand pisania indescifrabila, sunt reprezentati doi heruvimi foarte asemanatori ca factura cu cei de la Ciungetu.
In naos, a carui bolta este in totalitate prabusita, se mai pastreaza o singura scena: Sfintii Imparati Constantin si Elena incadrati de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, pe peretele de vest, deasupra usi de intrare. Pe peretele nordic, mai pot fi deslusite fragmentele a doi sfinti militari, pictati intr-o maniera ce aminteste de reprezentarile similare din bolnita Coziei.
Iconostasul de zid al bisericii este pictat tot in tehnica frescei, degradarea si afumarea sa facand greu observabile detaliile.
In altar pictura este de asemenea degradata, mai putandu-se vedea doar cateva scene: Jertfa lui Avraam pe peretele de vest, in registrul superior, Coborarea de pe cruce a lui Iisus in nisa proscomidiei. Incepand de la nord la sud, pe peretii absidiei sunt pictati Sfintii ierarhi Grigorie Bogoslov, Ioan Zlatoust, Vasile cel Mare, Nicolae si Spiridon.
Pictura interioara din naos este degradata acum. Solutia specialistilor care au vazut-o ar fi prelevarea bucatilor de fresca aflate in stare mai buna printr-o tehnica specifica pe panza si apoi incastrarea lor pe un alt suport.
In exterior este de remarcat braul de lemn sculptat, aproape acoperit de tencuiala, probabil singura podoaba inainte de tencuirea bisericii din 1865. Ca pictura exterioara este de remarcat pe fatada sudica fabula mortii: o batrana cheama moartea, iar aceasta nu ezita sa vina. Un amanunt picant apropo de aceasta scena este faptul ca ochii diavolului sunt scosi, lucru care se poate vedea la foarte multe biserici cu fresca exterioara. Gaurile se pare ca sunt facute de femei care cred in puterile vrajitoresti ale ochilor pictati ai diavolului. Pe fatada nordica este pictata scena clasica a Sfantului Gheorghe omorand balaurul. Degradarea accentuata in care se afla bisericuta, datorita multor factori, dintre care mai important este sufocare lemnului sub tencuiala, au determinat specialistii consultanti sa incline spre reconstructia ei in replica, urmarind aceleasi planuri si dimensiuni din lemn nou.
S-a propus si este sustinuta ideea ca aceasta replica sa fie amplasata in Parcul Traditiilor de pe Strada Lotrului, innobiland astfel un spatiu care se doreste a fi un muzeu viu.
„fundatia Comunitatea pentru Dezvoltare Locala Brezoi” (din brosura careia am extras unele date) impreuna cu Parohia Ortodoxa, Muzeul Judetean, Consiliul Local si Arhiepiscopia Valcii, au cautat si cauta solutii pentru sustinerea materiala a refacerii acestei biserici, care reprezinta cel mai vechi obiect cultural al Brezoiului.
Arhitectura si sculptura decorativa. Perceptia imaginii originare a monumentului e relativ dificila datorita degradarii lui. Biserica e construita din lemn de stejar si are temelia din piatra si bolovani de rau nelegati cu mortar. Dupa cum am aratat, chipul bisericii se schimba in 1865 cand lacasul este tencuit si pictat in exterior si interior. Se poate lesne observa ca biserica nu fusese ridicata pentru a fi tencuita. Dovada stau atat cercuiala incrucisata cat si aschierea grinzilor, interventii mai tarziu, necesare aderarii stratului de mortar. Naosul si pronaosul sunt acoperite cu bolti semicilindrice realizate din scanduri late, sprijinite pe coaste (arce semicirculare) care, la randul lor, se sprijina pe grinzile peretilor de nord si sud. Peretii laterali sunt alcatuiti din barne groase de un lat de palma. Lumina patrunde in naos prin trei ferestre de mici dimensiuni, doua aflate pe peretele de sud si una pe cel de nord. In altar, lumina patrunde prin alte doua ferestre, una pe peretele de est, cealalta, cu dimensiuni foarte mici, pe cel de sud.
Pronaosul, neobisnuit de mic, nu are ferestre. Naosul si pronaosul sunt despartite de un perete din lemn, in stanga si in dreapta intrarii aflandu-se cate o deschidere ingusta si relativ inalta. Altarul, cu o structura poligonala in cinci caturi, este acoperit in portiunea dintre naos cu o mica bolta care apoi se racordeaza pe trei laturi, prin panouri oblice alcatuite din scanduri, pe peretii estici corespunzatori. . Acoperisul bisericii, in totalitate distrus, are patru ape si este destul de abrupt. El a fost imbracat in cu sita de brad despicata. Stalpii pridvorului sunt sculptati si amintesc de furcile de tors taranesti, fiind ornamentati cu elemente geometrice si vegetale. Grinda transversala si ele longitudinale ale pridvorului sunt cioplite, avand un profil care aminteste de motivul stilizat al coarnelor de berbec, motiv regasit si la partea superioara a ancadramentului usii de intrare in pronaos.
In exterior, intreaga constructie este inconjurata de un brau sculptat, de forma franghiei rasucite, element pe care-l aflam si la ancadramentele laterale ale usii pronaosului.