Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Bârlad este un municipiu din judeţul Vaslui, Moldova, România. Este o localitate cu o populaţie de 69.066 (2002) locuitori.[1](Numarul de locuitori se referă strict la delimitarea administrativa a municipiului). Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tutova. În anii 1950 Bârladul devine reşedinţa Regiunii Bârlad una din cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iaşi, Bacău şi Galaţi beneficiau în Moldova, alături de Bârlad de statutul de oraş regional. Ulterior, Bârladul pierde statutul de reşedinţă de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iaşi. Reîmpărţirea administrativă a ţării din anii 1960 în judeţe situează oraşul în judeţul Vaslui.
Aşezarea geografică
Oraşul Bârlad se situează, din punct de vedere geografic, la intersecţia paralelei de 46º latitudine nordică cu meridianul de 27º longitudine estică. În cadrul ţării ocupă o poziţie estică. În unitatea fizico-geografică a Podişului Moldovei, se situează în zona de contact dintre Dealurile Fălciului la est şi Colinele Tutovei la vest. În zonă sunt mai multe văi în confluenţă: dinspre est valea Popeni, a Trestianei şi a Jăravăţului; dinspre nord văile Horoiata şi Simila; din nord-vest râul Tutova şi altele. De-a lungul văilor, din totdeauna, s-au organizat drumuri, permiţând oraşului bune legături cu aşezările omeneşti din preajmă şi de la distanţe apreciabile: din valea Prutului, a Dunării de Jos, a Siretului. Analizând geneza localităţii, geograful Vintilă Mihăilescu apreciază Bârladul ca târg de vale tipic.Altitudinea maximă din aria urbană este de 172 m, iar cea minimă de 89 m.
Istoria timpurie
Cercetările arheologice de pe raza oraşului au scos la lumină urmele unor activităţi meşteşugăreşti cum ar fi reducerea minereului de fier şi obţinerea fierului din solurile feruginoase locale, fier din care se realizau în ateliere specializate diferite obiecte şi unele unelte agricole, datând din Secolul XI - XII. Însă tot pe raza oraşului au fost surprinse şi urmele unor activităti de obţinere si prelucrare a fierului, mult mai vechi, încă din secolele IV - V. În aceeaşi aşezare a fost descoperit cel mai mare centru meşteşugăresc de prelucrare a cornului de cerb din sud-estul Europei, datând din aceeaşi perioadă. De altfel urme ale unor străvechi civilizaţii au fost identificate pe raza oraşului atestând un înalt nivel de dezvoltare încă de acum 7000 de ani.
Perioada medievală
Intensa activitate meşteşugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localităţii care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Ţara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine şi în unele acte emise de cancelaria papală).
În 1174 este datată prima menţiune documentară a oraşului Bârlad, centrul unei formaţiuni politice locale ce cuprindea partea de mijloc şi de sud a Moldovei. In mod eronat unii istoricii nu sunt de acord ca aceasta mentiune face referire la Barlad, caci un oras cu acelasi nume exista in Rusia Kieveana.[necesită citare]
Un alt document important este cel emis de către domnitorul Alexandru cel Bun, care atestă existenţa unui târg la Bârlad şi prin care dăruie vama târgului Mănăstirii Bistriţa pentru întreţinere. Apariţia timpurie a târgului se datorează aşezării sale la răscrucea dintre drumurile comerciale care legau centrul şi nordul Moldovei cu lumea bizanţului şi cea orientală.
Faptul că aici se desfăşura o puternică activitate economică şi comercială explică prezenţa delegaţiei de negustori bârladeni la marele Congres bisericesc de la anul 1418 ţinut în Elveţia, aşa cum menţionează documentul acestui Congres cunoscut sub numele de "Contizilium Buch".
În timpul lui Ştefan cel Mare la Bârlad se află şi reşedinţa vornicului Ţării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcţionat temporar şi cancelaria domnească de unde Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ştefan cel Mare hotărăşte construirea unei fortificaţii de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turceşti în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind aşezat în mijlocul Ţârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor a fost prădat şi ars de aceştia în anii 1440, 1444 şi 1450.
În perioada medievală, ca urmare a condiţiilor istorice vitrege şi asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere şi regres datorită deselor incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci, dupa cucerirea Constantinopolului (1453) a marelui drum de comerţ internaţional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul şi trecand prin Liov-Iaşi-Bârlad-Galaţi-Chilia şi Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică şi comercială a oraşului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iaşi descriind padalniciunile şi batjocurile facute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat şi ars cu desăvârşire.
Secolul al XIX-lea
În anul 1802 cutremurul cel mare, consemnat de documente, i-a dărâmat oraşului cele mai vechi monumente, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitătile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile oraşului. În anul 1822 a fost ars şi jefuit de turci după înăbuşirea răscoalei eteriştilor (luptători pentru independenţa Greciei), cu care Moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a secolului XVIII şi începutul sec. XIX oraşul se reclădeşte şi se repopulează, reluându-şi locul de centru comercial şi creându-şi premizele viitoarei sale dezvoltări economico-sociale.
Revoluţia de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluţionare care au răscolit întreaga Europă la mijlocul secolui şi-au găsit un larg răsunet şi în rândul bârlădenilor. Astfel în preajma anului revoluţionar 1848 la Bârlad ia fiinţă "Ascoiaţia Patriotică" în fruntea căreia se aflau Alexandru Ioan Cuza, Iordache Lambrino, Gheorghe Sion, Ion Cuza, Grigore Cuza şi alţii, a cărei principal scop erau prefacerile politico-sociale specifice Moldovei şi ca ţel final unirea Moldovei cu Ţara Românească.
Înfăptuirea unirii a fost obiectivul de luptă care a însufleţit masele, în fruntea cărora se găseau cele mai progresiste elemente din Bârlad printre care: Manolache Costache Epureanu, Iorgu Radu, Ioan Popescu şi alţii, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie 1818 aşa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie 1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 şi oraşul cunoaşte o dezvoltare pe multiple planuri alâturi de celelate oraşe ale ţării.
Urbanizare
După războiul din anul 1918, conform documentelor primăriei, suprafaţa locuibilă a Bârladului era de 793.76 ha care, cu mici modificări, s-a păstrat până în anul 1932. În urma marilor inundaţii din acel an, au fost afectate cartierele Gară şi Cazărmi. Acum se va organiza treptat un nou cartier denumit Deal, între zona centrală şi Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcţii modeste, realizate în tehnici tradiţionale ﴾chirpici şi vălătuci﴿, cu un singur nivel şi foarte puţine din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse şi adăposteau pomi fructiferi, viţă de vie, legume, zarzavaturi şi multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-administrative, culturale, unităţi comerciale, de credit ş.a. Cele 45 de imobile, care disp
