Obiective turistice în Vintileasca

Cascada Montioru

Cascada Montioru se află ascunsă pe o vale din zonă, un obiectiv de o frumusețe aparte. Ea situându-se la aproximativ cinci kilometri de satul Vintileasca, pitită în valea îngustă dintre vârful Pietrii și coama Purcelul, ce pleacă din masivul Muntioru. Drumul este cu adevărat spectaculos: brazi înalți, poienițe înflorite, izvoare care susură din loc în loc pe marginea drumului, povârnișuri și stânci uriașe care păreau că stau să cadă, toate acestea le puteți admira în plimbarea spre cascadă.
Deși poartă același nume ca poiana Muntioru unde se află mănăstirea cu același nume, spre cascada Muntioru există o altă cale de acces, drum care nu are vreo legătură cu drumul forestier către poiana Muntioru.

Mănăstirea Muntioru

Mănăstirea Muntioru este un locaș de cult aflat într-o poiană la aproximativ 1300 de metri altitudine, un platou aflat din punct de vedere geografic nu foarte departe de granița montană a județelor Vrancea și Buzău.
Pe lângă amplasarea geografică, frumusețea zonei este dată și de faptul că prin fânețele din poiana Muntioru cresc mai multe specii de flori rare și datorită acestui lucru, poiana Muntioru a fost declarată în anul 2004 rezervație naturală de tip floristic.
Drumeția către mănăstirea din poiana Muntioru, este o plimbare de câteva ore prin pădure care îți dă ocazia să admiri peisaje minunate și totodată să-ți dezmorțești încheieturile.

Pietrelor fetei

Legenda ,,Pietrelor fetei” spune că într-o zi, doi copii de uriaș -o fată și un băiat – se jucau pe plaiurile Neculelor și au făcut rămășag, care o să arunce mai departe o piatră acela câștigă. Primul care a aruncat a fost băiatul, urmat de fată care a reușit să arunce piatra mai departe decât fratele ei.
Băiatul s-a supărat atât de tare, încât a luat o sabie și a tăiat piatra în două. De frică să nu taie și piatra ei, fata s-a așezat în genunchi, cuprinzând stânca în brațe. Străbunica mea îmi spunea că dacă privești atent, poți să vezi urmele genunchilor fetei pe piatră.

Varful Furu

Legenda munților Furu. Se zice că în vremurile de demult, doi frați (pe nume Furul Mic și Furul Mare), au furat-o pe Mușa, fata unui gospodar din zonă. Cei trei nu au mai fost apoi găsiți vreodată, însă după numele lor au fost denumite trei piscuri din zonă: Furul Mare, Furul Mic și Mușa Mare. Bătrânii de prin partea locului spun că cei doi băieți erau de fapt uriași;