Pensiunea Casa Dobre Universul Muntelui din Sat Magura

Noi am ales aceasta destinatie de vacanta la recomandarea unui coleg de serviciu. Acesta ne-a spus ca Magura este locul unde timpul se opreste in loc, iar natura iti incarca bateriile inca de la primul suflu de aer proaspat tras in piept. Ce-i drept, nemafiind in locul acesta, nu am avut asteptari prea mari. Nici de la Magura, nici de la pensiune. Am decis sa mergem sa ne linistim un pic, dupa tot tumultul de la serviciu, vacanta de vara a copiilor. Nu conta prea tare unde mergem, cata vreme stam toti 4 si petrecem timp de calitate. Am sunat la numarul afisat pe site si mi-a raspuns o fetita, care ma ruga sa revin mai tarziu, cand va fi mama ei disponibila. Am revenit si am rezervat o camera tripla, in casa traditionala. Mi-au placut rapiditatea si amabilitatea cu care am fost intampinata. Parea ca eu si gazda ne cunoastem de multa vreme. Am achitat un avans intr-un cont si am asteptat cu nerabdare sa ajungem. Drumul spre Zarnesti este cunoscut, dar apoi am intrat in Parcul National Piatra Craiului si am urcat pe un drum serpuit, spectaculos. Pensiunea Universul Muntelui este chiar pe strada principala, iar in curtea ei gasesti tot, dar absolut tot ce ai nevoie. Noi, cu 2 copii, ne gandeam ca va trebui sa ne plimbam mult prin imprejurimi, ca ei au multa energie de consumat. In scopul acesta, am gasit la pensiune trambulina, leagane de diferite feluri si marimi, hamace, tobogane, meri in curte cu fructe dulci-acrisoare, masute si casuta de copii, jucarii, mingii, tot ce trebuie pentru a incanta sufletele mici. Pentru cele mari, se gasesc aici sezlonguri, foisoare (vreo 2), leagane pentru perechi mai vechi si mai noi, flori superbe peste tot, spatii pentru parcare, loc pentru campat daca ai si cort si vrei sa dormi in aer liber, terasa cu peiaj de vis, unde poti lucra (daca nu ai incotro) - intr-o dimineata, dupa o ploaie scurta de vara, am vazut cel mai frumos curcubeu din viata mea. Am ales optiunea demipensiune, adica pe langa cazare, si micul dejun si cina. Inca de la prima masa oferita de gazde ne-am declarat cuceriti. Nu doar de gusturi, combinatii de arome, atentie la detalii, ci si de amabilitatea cu care ni se aduceau si ni se luau de la masa vesela, tacamuri etc. Mancam cu pofta, toti 4, si glumeam: daca stergem farfuriile, vor spune ca am venit infometati. Daca mai lasam in farfurii, asa, de fite, vor spune ca nu ne-a placut. Cum facem?, ne intrebam. Mancam! E prea bun totul. Si cand se goleau farfuriile, auzeam incet, prin surprindere: mai aducem? Vreti plus? Obisnuiti sa gatim singuri, sa avem grija de copii, sa fim obositi si deseori sa mancam pe rand, intai copiii si apoi adultii, ni s-a parut un rasfat regesc sa avem mancare calda si extrem de gustoasa pe masa si sa fim toti 4 alaturi, iar cineva sa fie gata sa ne serveasca. Nicio masa nu a ramas fara desert, fie ca au fost fructe, clatite sau prajituri de casa deosebite. In camera, asternuturile miroseau a curat, calcat. Niciun fir de par uitat, totul impecabil. In baie, am gasit totul curat si consumabile la discretie. Nu am putut noi folosi cat ne-au oferit ei. Eu, ca femeie, am avut la dispozitie si dischete pentru demachiat. Este prima data cand gasesc asa ceva intr-o unitate unde am fost cazati. Este doar un detaliu. Gazdele Laura si Paul Dobre, impreuna cu Sofia si Tudor, copiii lor muncitori, frumosi si destepti, ne-au uimit. Locuiesc intr-un colt de lume de vis, dar sunt ancorati in viata reala, stiu cat de importanta este educatia, cei 7 ani de acasa si ce esential este sa stii meserie de la parinti, de la bunici, de la stramosi. Stiu cat de important este sa pastrezi si sa duci mai departe averea culturala din strabuni. Intr-o duminica, cei mici au plecat cu bunica lor la biserica si au imbracat straie populare, care aveau croiala deosebita. Ne dorim sa mai mergem la Magura, la pensiunea Universul Muntelui. De aici, din mijlocul Bucurestiului, ne gandim la pensiune ca si cum ar fi casuta de vis de vacanta, unde am putea merge in fiecare vara. Sper sa reusim sa mai ajungem. Experienta a fost minunata si am ramas cu multe amintiri frumoase de la Magura si imprejurimi (Paul ne-a vandut cateva ponturi, ca sa ajungem mai usor la Cheile Zarnestiului, la cabana Curmatura sau la Pestera). Le multumim si speram sa ne mai revedem candva. Daca ar fi cat mai multi proprietari de pensiuni sau alte unitati de cazare macar pe jumatate cum sunt acesti oameni, turismul romanesc ar fi unul dintre punctele forte ale tarii. Iar romanii ar fi mai buni, mai uniti, mai altfel decat vedem la televizor.