Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Paleu este o comunã în judeþul Bihor, Transilvania, România. Are în componenþã 3 sate: Paleu (reºedinþã), Uileacu de Munte ºi Sãldãbagiu de Munte.
Istoria comunei Paleu:
Despre începuturile istoriei satului nu avem documente scrise. Din primul document care dateazã din 1685 reiese cã satul Paleu a fost distrus de un incendiu. În anul 1695 la 4 iulie, dupã un document semnat de împãratul Leopold I, se aprobã repopularizarea satului. Acesta fiind de acord ca oamenii sã fie aduºi din satele învecinate ºi sã fie scutiþi de taxe ºi de munca pe proprietãþile împãratului pe timp de 3 ani, iar de la bãtrânii satului care au transmis din generaþie în generaþie se ºtie cã biserica satului a fost construitã pe ºi din ruinele vechii biserici. În documentele mai vechi, denumirea originalã a satului este Hegyközpályi, care tradus ar fi Paleu de Munte însã în zilele noastre apare doar sub denumirea de Paleu.
Dintre cele mai vechi denumiri topografice putem aminti Cserhegy (Dealul cu Ceri), denumire apãrutã de la dealul împãdurit cu ceri care este situat spre est, între localitãþile Paleu ºi Uileacu de Munte.
În timpurile vechi, satul Paleu era înconjurat de apã ºi exista doar un dig care asigura intrarea ºi ieºirea din sat. Într-un alt document din anul 1799, care prezintã denumiri ale unor unelte de muncã rezultã cã îndeletnicirea de bazã a populaþiei era aceea de ardere a cãrãmizilor.
Uileacu de Munte:
S-a înfiinþat în anul 1210, prin aducerea de cãtre Episcopatul Oradiei a coloniºtilor care au populat þinuturile pustiite de tãtari ºi turci. Pânã în anul 1792 localitatea avea denumirea de Uileacu de Paleu, care provine din înfrãþirea celor douã localitãþi. Dupã acest an cele douã localitãþi se despart având numele de Uileacu de Munte deoarece era înconjuratã de munþi ºi Paleu.
Sãldãbagiu de Munte:
Primele documente despre sat apar în anul 1360, iar în secolul al XIII-lea apar documente în care acesta este înregistrat sub numele de Zaldobag. În a doua jumãtate a secolului al XV-lea, satul devine proprietatea bisericii catolice, fiind transformat în feudã. Tot în aceastã perioadã a avut loc o invazie a turcilor ºi tãtarilor, aceºtia luându-i o parte prizonieri, o parte omorându-i iar ceilalþi locuitori au reuºit sã se ascundã. În anul 1697 doar douã persoane au reuºit sã revinã în localitate, gãsind tot satul în ruine. În anul 1802 cea mai mare parte a satului a ars. Cu aceastã ocazie a dispãrut ºi arhiva satului.
