adaugă o unitate turistică
search
date_range

Localitatea Viscri

Descrierea localității și informații utile turiștilor.

Despre Viscri

Obiective turistice în Viscri

Biserica fortificata

Numele sasesc al asezarii, Weißkirch, provine din traducerea denumirii latine Alba ecclesia („biserica alba”) care apare in actele oficiale inca inainte de intemeierea localitatii sasesti. Prima mentiune dateaza de la inceputul secolului al Xii-lea, cand se pare ca aici, inainte de venirea sasilor colonizati de regele Geza al Ii-lea intre 1141-1162, traiau secui, care construisera o prima capela dreptunghiulara cu altar semicircular din calcar alb-verzui. Initial, capela a fost folosita ca o biserica-sala romanica de catre sasi, aducandu-i-se doar unele modificari, cum ar fi construirea in vest a unei tribune de lemn, destinata greavului si familiei sale in timpul slujbelor religioase. Din aceasta perioada dateaza patru capiteluri romanice, pastrate in corul bisericii, unul dintre ele servind mai tarziu drept cristelnita. In a doua jumatate a secolului al Xiii-lea a fost construit, la 4 m distanta de capela, turnul-locuinta al greavului, asemanator cu un donjon, capela si turnul fiind inconjurate de o incinta ovala, ceea ce reprezinta prima etapa a fortificatiei bisericii.

Dupa stingerea familiei greavului, in secolul al Xiv-lea, cetatea trece in posesia obstii, capela fiind amplu transformata. In prima faza absida este mult largita si transformata intr-un cor trapezoidal, sprijinit de sapte contraforti. In a doua faza, sala bisericii si corul au fost dotate cu bolti semicirculare si suprainaltate cu un cat de aparare, a carui ziduri erau prevazute cu guri de tragere. De aici se putea arunca cu apa fiarta sau pacura asupra dusmanului aflat la piciorul zidurilor.

Fortificarea bisericii a continuat in prima jumatate a secolului al Xvi-lea, din cauza iminentului pericolului turcesc. In aceasta a treia faza, biserica este largita spre vest, sala bisericii fiind racordata la turnul-locuinta, care devine turn-clopotnita si de aparare. La parter se face legatura cu sala bisericii, iar etajul patru al turnului este legat direct cu catul de aparare de deasupra bisericii, turnul capatand si un al cincilea nivel, in care sunt asezate clopotele, fiind prevazut de jur imprejur cu drum de straja. Zidul de deasupra acestui cat este prevazut cu mici guri de tragere, turnul fiind incheiat cu un acoperis piramidal.

Inca din secolul al Xiii-lea biserica a fost inconjurata cu un zid de aparare oval din piatra de rau, din care s-au mai pastrat laturile de sud, de est si de nord-est, de 5, 5 - 7 m inaltime. Intrarea se facea pe latura de sud-est, careia i-au fost adaugate in secolul al Xvi-lea doua turnuri si doua bastioane. Turnul din sud, adosat in exteriorul incintei, avea trei niveluri, si, la fel ca si bastionul din sud, era prevazut cu un drum de straja pe console din lemn, turnul si bastionul fiind prinse sub acelasi acoperis. In apropiere se afla turnul de poarta cu patru niveluri, construit mai in interiorul incintei, ridicat deasupra masivei porti de lemn de stejar intarita cu benzi de fier. Si acest turn era prevazut cu drum de straja, legat prin platforme de lemn de turnul sudic, alaturat. Bastionul de est era prevazut initial si el cu drum de straja, acesta fiind dezafectat in secolul al 19-lea, iar catul sau superior mai era folosit si prin anii 1960 ca turn de slanina.
Lucrarile de fortificare au continuat si in secolul al Xvii-lea, pe latura nord-vestica a incintei a fost adaugat un zid cu doua turnuri devansate, plasate la nord si vest. Turnul din nord, cu trei niveluri, a fost construit in anul 1630, iar cel din vest, de patru niveluri, in anul 1648, de catre arhitectul Johann Hartmann. Ambele turnuri sunt prevazute cu drumuri de straja, turnul de vest fiind folosit si ca locuinta a preotului in caz de asediu.

Un al doilea cordon de ziduri, acum doar de 1 m inaltime, a fost adaugat cetatii in secolul al Xviii-lea, dar care s-a pastreaza doar partial.
In secolul al Xix-lea drumul de straja de pe zidurile de aparare a fost dezafectat, iar de-a lungul zidurilor, in interiorul incintei, au fost construite soproane care adaposteau lazile de cereale ale locuitorilor satului.
Actualmente, in interiorul impresionantelor ziduri ale fortificatiilor bisericii se poate vizita si un muzeu etnografic in care sunt expuse obiecte specifice vietii de zi cu zi a populatiei sasesti din Viscri. Biserica-cetate din Viscri, face parte, impreuna cu alte biserici fortificate din Transilvania, din patrimoniul mondial Unesco.