adaugă o unitate turistică
search
date_range

Localitatea Moisei

Descrierea localității și informații utile turiștilor.

Despre Moisei

Comuna Moisei este situată în partea de sud-est a judeţului Maramureş,
la 136 de km faţă de Baia Mare, la 5 km de Borşa şi la 7 km de oraşul
Vişeu de Sus.

Localitatea Moisei este amplasată în Depresiunea
Maramureşului, culoarul Vişeului, la poalele Munţilor Rodnei, ale
masivului Pietrosu, la sud, şi ale Munţilor Maramureşului, la nord.
Moiseiul este aşezat în lunca râului Vişeu, a Izvorului Dragoş şi a
Izvorului Negru.

Comuna Moisei este traversată de două artere
principale, DN 17 şi DN 18.

Sursa: www.wikipedia.org

Obiective turistice în Moisei

Monumentul eroilor

La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borșa.
Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial.
Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de `trădare de patrie`, de patriotism românesc ori partizanat.[5] În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.

Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră - 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene - fiind realizat de sculptorul maramureșan Gheza Vida.

Manastirea Izvorul Negru

Biserica veche construita în 1599 si sfințita în 1672 de catre Sfantul Ierah Sava Brancovici, a fost restaurata în anul 2011, in prezent lucrandu-se la proiectul de restaurare a picturii din interiorul acesteia.

Biserica mare a fost zidita în 1911, pictata în 1982 si sfintita in 1986 de catre Inalt Preasfintitul Teofil Herineanu.

Poarta de intrare si zidul de piatra, ce imprejmuieste incinta, au fost construite in 2008-2011.

Altarul de vara, construit in stil maramuresean deserveste pentru slujirea in sobor la Hramuri, cand curtea manastirii devine neincapatoare pentru zecile de mii de credinciosi.

Casa memoriala

Inaugurata în anul 1983, ilustreaza tristul episod desfasurat la Moisei când, la 14 octombrie 1944, în aceasta casa horthystii au asasinat 29 de patrioti români.

Acest trist episod intamplat la Moisei este prezentat publicului vizitator prin intermediul documentelor, fotografiilor si obiectelor personale ce au apartinut celor ucisi.

Masacrul de la Moisei a fost comis în doua case de la periferia acestei localitati, pe drumul principal ce duce spre Borsa. Au fost identificate ulterior 31 de victime, între care doi supravietuitori. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din Mures, 3 din judetul Cluj si 4 din judetul Maramures.

Izvorul Albastru al Izei

Aria naturală reprezintă o zonă montană (doline, văii, canioane, stâncării, peșteri) unde la intrare în Peștera Izvorul Albastru al Izei, apele pârâului Măgurii intră în subteranul Vârfului Măgurii, străpungând stâncăriile (printr-un canion și formând mici cascade), fenomene carstice impresionante dezvoltate în calcare eocene atribuite perioadei de mijloc a paleogenului.

Denumirea acestei arii protejate geologice și peisagistice provine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza. Accesul se face din localitatea Moisei (dealul Moiseiului) aria protejata fiind pe administrativul localitatii Sacel.

Rezervatia Pietrosu Mare

Cele 3300 ha ale rezervaţiei ocupă golul alpin şi pădurile de conifere sau amestec din Masivul Pietrosu Rodnei în care se remarcă vârful Pietrosu Mare cu o înălţime de 2303 metri. Limitele ariei Pietrosu Rodnei sunt formate în Nord din formaţiunile Culmea Hotarului şi Piatra Albă în Est şi Nord-est de Valea Repedea. În Sud delimitarea este făcută de Muntele Gropi şi formaţiunea Jneapănu Bătrânii-râpi, iar în Vest de Valea Izvoru Dragoş din localitatea Moisei.

Cascada Cailor

Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa Complex, în partea de N-E a Munților Rodnei.

Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝ Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România.
Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este accesibilă din mai multe direcții, dinspre Borșa-complex cu telescaunul, sau pe jos, sau dinspre zonele mai înalte ale Munților Rodnei.

Parcul Natural - Muntii Maramuresului

Parcul cuprinde teritoriul administrativ al orașelor Vișeu de Sus, Borșa și a comunelor Bistra, Petrova, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Moisei, Vișeu de Jos și Leordina.
Parcul Natural are o suprafață de 148. 850 ha, fiind cea mai mare arie protejată din țară, după Delta Dunării.

Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei, Maramureș, a fost construită în 1672. În jurul ei a funcționat o mănăstire de călugări cu un rol important pentru românii maramureșeni după distrugerea centrului religios de la Mănăstirea Peri în anii 1660. Pelerinajele cu ocazia sărbătorii Sfânta Maria Mare la această mănăstire sunt documentate din 1873. Acestea au contribuit atât la renumele locului în secolul 19 și 20 cât și la salvarea bisericii de lemn în perioade de inactivitate. Lângă mica biserică de lemn a fost construită în 1911 o nouă biserică de zid.

Rezervația naturală Izvorul Bătrâna

Izvorul Bătrâna sau Ponorul Izei (monument al naturii), este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a 3-a iucn (rezervație naturală de tip hidro-geologic), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Moisei.

Peștera din Dealul Solovan

Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Maramureș, în partea sudică a orașului Sighetu Marmației, încadrată de cursul Izei și cei doi afluenți ai acesteia (râul Șugău și Valea Spinului), în apropierea drumului național Dn18 care leagă municipiul Baia Mare de orașul Vișeu de Jos.

Mori țărănești de apă în satul Săcel

Inca din Evul Mediu, locuitorii de aici au trebuit sa isi rezolve toate cele necesare traiului zilnic in hotarele satului lor, folosind resurse locale, in cazul de fata lemnul si forta apei.

Munții Rodnei

Culmea principală o lungime de peste 50 km și o lățime de 30-40 km, orientată est-vest, abruptă spre nord și domoală spre sud.

Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul, au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari. Acești munți prezintă numeroase circuri glaciare (ineu - Lala, Negoiescu, Iezer, Buhăescu, Izvorul Cailor, Puzdrele etc), chei și defileuri (cheile Bistricioarei, defileurile Strâmba, Rebra, Cormoaia, Pasul Prislop etc), cascade (cascada Cailor cu o cădere de peste 80 m - cea mai mare din țară, treapta principală având peste 16 m înălțime -, Gușet, Cormoaia, Anieș, cascada Puzdrele care se află la 1. 520 m altitudine).

Atelierul de lucru și cuptorul olarului Tănase Burnar

În localitatea maramureșeană Săcel de pe Valea Izei, într-o gospodărie țărănească tradițională din Maramureș, se confecționează într-un atelier rudimentar, obiecte de ceramică nesmălțuită roșie. Vasele meșterului prezintă caracteristici tehnice și estetice de factură dacică, fiind arse într-un cuptor de tip roman, vechi de circa 300 de ani, care este ultimul din Maramureșul istoric.
Atelierul de lucru și cuptorul olarului Tănase Burnar (fiul renumitului meșter olar Tanase Cocean), ultimul meșter care lucrează ceramică de Săcel.

În opinia specialiștilor, ceramica de Săcel „ocupă un loc unic în ansamblul centrelor producătoare de ceramică din țara noastră”, nu atât prin faptul că este „arsă la roșu”, cât prin tehnicile de decorare - prin lustruire și prin pictare: „atrage atenția în mod deosebit tehnica folosită în epoci îndepărtate ale istoriei - La Tene-ul dacic” (florea Bobu Florescu, 1963).

Lutul este extras de la o adâncime de 10 m, dintr-un loc numit Drovădeanu, folosindu-se o combinație de lut gras și lut roșu, pasta obținută devenind impermeabilă în urma tratamentelor ulterioare - arderea și lustruirea. Vopseaua folosită este obținută dintr-un pământ colorat natural, pe care meșterul îl pisează cu o lespede de piatră și îl înmoaie în apă (v. M. Dăncuș, 1986).

Ornamentul pictat este din linii orizontale („în șir”) și vălurite („în zimți”), uneori frântă până la unghi ascuțit, dispuse în partea superioară, la locul de întâlnire a torții, spre gura vasului (v. Janeta Ciocan, 1980).

După ce vasul se taie de pe „crâng” (partea superioară a roții olarului), suprafața exterioară a vasului este frecată cu „bghicașul” (o piatră albă de râu) pentru a-i da luciu și astupa porozitățile. Abia după câteva zile vasele sunt arse în cuptor preț de o zi și o noapte” (i. Vlăduțiu, 1973).

De remarcat faptul că produsele obținute au, mai întâi de toate, un rol funcțional (pentru prepararea hranei, pentru păstrat laptele și apa, pentru transportul mâncării la câmp, etc. ); doar turiștii achiziționează ceramica pictată ca elemente de decor, nebănuind chiar valențele terapeutice ale utilizării acestor produse în gastronomie.

Cei mai buni ambasadori ai produselor maramureșene sunt chiar turiștii care au străbătut, la un moment dat, acest ținut fabulos.