adaugă o unitate turistică
search
date_range

Localitatea Baia de Fier

Descrierea localității și informații utile turiștilor.

Despre Baia de Fier

Baia de Fier este un sat, reşedinta a comunei omonime din judetul Gorj, Oltenia, Romania. Comuna este intinsa pe albia raului Galbenul, fiind marginita in partea de est de raul Oltet. Grafitul este exploatat din singura mina de grafit de pe teritoriul Romaniei.

                                                                                             
Sursa: www.wikipedia.org

Denumirea comunei provine de la exploatare primitiva a minereului de fier, care era purificat cu ajutorul apei ce era dirijata in gropi mari sapate in pamant şi in care se punea minereul de fier. Pe teritoriul acestei au fost decoperit morminte ale soldatilor romani ce pazeau drumul construit de romani la poalele muntilor Parang, şi care ajungea la Castrul Roman zidit din Targu-Jiu.
Existenta istorica a localitatii este atestata intr-un document care dateaza din 8 ianuarie 1480 si este emis de voievodul Basarab cel Tanar, domnitor al Munteniei.
Pestera Muierii, atractia principala a zonei, este cunoscuta sub acest nume inca din feudalism, datorita faptului ca era folosita ca ascunzatoare pentru femei, batrani si copii in timp ce barbatii mergeau sa lupte pentru apararea pamanturilor stramosesti.

Multi localnici, parca desprinsi din fresce istorice, poarta si azi portul popular al zonei, dominat de culorile alb si negru. De asemenea pe aceste plaiuri se pastreaza in forme traditionale vechea ocupatie a pastoritului, dar si exploatarea lemnului, pomicultura si mineritul.
In timp, comuna a cunoscut o dezvoltare accentuata, mai ales la nivelul intaririi infrastructurii. Astfel comuna beneficiaza pe toata intinderea ei de acces la reteaua de electricitate, la reteaua de telefonie fixa si televiziune prin cablu. De asemenea in proportie de 80% s-a rezolvat accesul la conducta cu apa potabila, iar drumurile comunale sunt asfaltate in proportie de  25%.

De altfel administratia locala face demersuri pentru imbunatatirea conditiilor din comuna. In anul 2006 se vor derula mai multe investitii care vizeaza infrastructura locala: modernizarea drumului forestier si modernizarea a doua drumuri comunale.

Obiective turistice în Baia de Fier

Pestera Muierii

Pestera Muierilor (sau Pestera Muierii) este prima pestera electrificata din Romania, aflandu-se in comuna Baia de Fier, Judetul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei.

Pestera a fost sculptata in calcarele mezozoice de pe marginea sudica a Masivului Parang, de catre raul Galbenul.

Cu o istorie foarte bogata, pestera, in timpuri stravechi, a adapostit pe perioada razboaielor, atunci cand barbatii plecau la lupte, foarte multi copii si foarte multe femei (de unde i se trage si numele).

Pestera are o lungime de aproximativ 7. 000 de metri dispusa in 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervatia speologica impartita in doua sectoare: sectorul de nord (1. 500m) si sectorul de sud (880m). La 40 de metri inaltime se afla etajul superior amenajat pentru turisti, cu o lungime de 573 m, ajungand pana la lungimea de 1. 228 de metri.

Program vizitare:

1 mai - 1 octombrie
Zilnic: 9:00 - 20:00 (ultima intrare ora 19. 00)
Luni - Marti: pauza 13:00-14:00

1 octombrie – 1 mai
Zilnic: 9:00 - 17:00 (ultima intrare ora 16. 00)
Luni - Marti: pauza 13:00-14:00

Se intra din ora in ora in grupuri de la 4 persoane in sus.

Bilete:

Adulti: 10 lei
Copii: 5 lei
Taxa foto: 10 lei
Taxa video: 20 lei

Pestera Polovragi

Peștera Polovragi se găsește în Munții Căpățâna, pe malul Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului[1], pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România.

Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpățânii și străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri.

După 200 – 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm. Recunoaștem numele: același Polovragi… Aflăm că, în conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.

Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.

Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor.

Poze imprejurimi Baia de Fier

Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier Baia de Fier