Sighetu Marmatiei este situat la confluenta Izei cu Tisa. Locuit din cele mai vechi timpuri, arheologii scotind la iveala unelte din piatra din epoca neoliticului (Camara), si diferite obiecte din epoca bronzului (seceri, fragmente de palose si sabii, ceramica - Valea Blidarului), iar din perioada Hallstattiana descoperirile de pe Dealul Cetatii.
Inca din perioada documentelor scrise se atesta ca Sighetul a fost locul de intalnire, de "adunare" al maramuresenilor si a capeteniilor cu prilejul discutarii unor probleme importante referitoare la Tara Maramuresului. Primul document care mentioneaza localitatea Sighet este la 1334, avand ca sigla si capul de bour, mentionat la 1584 de Miron Costin. Din acele vremuri de mult timp trecute (secolul XIII) exista si azi o marturie graitoare a importantei localitatii si a functiei ei ecumenice: biserica reformata de azi (la origine biserica ortodoxa daruita ungurilor de regele ungar, devenita catolica si apoi, odata cu trecerea acestora la calvinism, transformata in biserica reformata). Alaturi de cultul ortodox, reformat, catolic, ortodox de rit vechi, acum se alatura si cultul greco-catolic colorind peisajul confesional religios al populatiei majoritare romane si a minoritarilor unguri, ucraineni (ruteni) si germani. Aici pot fi vizitate muzeele de etnografie, muzeul de arhitectura populara de pe dealul Doboies, muzeul de arheologie si sectia "fauna si flora in Maramures", colectia de pictura si sculptura, case memoriale: Ioan Mihaly de Apsa - academician, casa scriitorului Alexandru Ivasiuc, parcul dendrologic etc... Toponimul "Sighet" este de origine dacica si provine de la cuvantul dacic comun "Zeget" care insemna fortificatie, nume dat de daci marii asezari fortificate de pe Dealul Cetatii.
Bisericile din lemn:
Sighetu Marmatiei este inconjurat de numeroase biserici din lemn, care, de
fapt, sunt cele mai inalte constructii din lemn din lume.
|
