Comuna Ceahlau, localitate caracteristica zonei de munte, s-a dezvoltat de-lungul unor cursuri de apa, evolutia spatiala nefiind compacta datorita reliefului ce a limitat-o.
Inainte de anul 1926, teritoriul apartinea comunei Hangu, dar evolutia demografica si distantele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlau de la Muntele Ceahlau, la poalele caruia se afla.
Dupa anul 1956, i s-a adaugat si satul Bistricioara in urma desfiintarii comunei cu acelasi nume. in anul 1960, lacul de acumulare Izvorul Muntelui a diminuat suprafata vetrelor de sat cu aproape 50%, intrand sub apa cele mai fertile terenuri, terasele joase si largi ale Bistritei. Au fost afectate in totalitate satul Letesti si Catunul Retes.
Desi aceasta zona ofera conditii mai putin prielnice dezvoltarii asezarilor umane (altitudine mare, clima rece, paduri intinse, teren arabil putin), au fost si suficiente conditii ca aceasta sa cunosca o straveche populare. Se remarca o crestere a numarului de asezari dupa secolul al XVIII-lea - prin aportul de populatie venita din Transilvania, dar mai ales dupa mijlocul secolului al XIX-lea - crestere datorata dezvoltarii exploatarilor forestiere si a industriei lemnului.
in prezent comuna Ceahlau cuprinde trei sate: Ceahlau, Bistricioara si Paraul Mare. Toate intra in categoria satelor de munte, rasfirate in lungul apelor si a drumurilor care le insotesc.
Satul Ceahlau - resedinta de comuna, cu o populatie de peste 1.500 locuitori, se desfasora pe malurile paraului Schitu (motiv pentru care s-a numit initial satul Schit) si a numerosilor lui afluenti, cu gospodarii inguste, dispuse perpendicular pe drum, cu terenul agricol inclus, care se intinde pana sub poalele padurii. in partea dinspre amonte s-a dezvoltat Statiunea turistica Durau - situata sub Varful Toaca. Aceasta atrage mii de turisti anual, in hotelurile si pensiunile agroturistice existente.
Sursa: www.primaria-ceahlau.ro
|
Sugestii
