Hanul lui Manuc

O constructie ce dateaza din primul deceniu al sec. XIX, Hanul lui Manuc a fost construit de marele negustor Manuc-bei.

Pe numele sau intreg Manuc Mirzaian, armeanul se tragea dintr-un neam de negustori foarte bogati, originari din regiunea Araratului, dar stabiliti la sud de Dunare, in cetatea Rusciuk, pe la jumatatea secolului al XVII-lea.

 Portretul pe care George Potra i-l face acestui personaj - in remarcabila carte ``Istoricul Hanurilor Bucurestene``, ramane memorabil.

"A fost inzestrat de natura cu calitati exceptionale. Era un barbat frumos si impunator, foarte inteligent si cult, dovada ca vorbea 12 limbi la perfectie. Era intotdeauna elegant si distins, fin psiholog si adanc cunoscator de oameni, siret si abil, in acelasi timp, marinimos si larg la suflet, dar stia sa fie, deopotriva, curtenitor si voluntar, ba chiar energic, in functie de orice situatie. Marea sa calitate era aceea de a vedea sfarsitul lucrurilor mai inainte ca acesta sa se produca, astfel incat stia intotdeauna ce trebuie sa faca. I-a placut sa fie bogat si a reusit sa aiba o avere imensa, in bani si proprietati".

Insa Manuc a fost, pentru acea epoca, o personalitate misterioasa si paradoxala. Se spune despre el ca era francmason si ``agent dublu``, adica facea spionaj atat pentru Imperiul Otoman, cat si pentru cel tarist.

A fost ridicat la rangul de ``dragoman`` (un fel de prefect) si ``bey de Moldova`` (adica print) chiar de sultan, prin firman dat de inalta Poarta, iar tarul Alexandru I i-a conferit titlul de ``cavaler al Ordinului Sfantul Vladimir``.